Ești în mijlocul unui board meeting și cineva ridică din nou subiectul: „Ar trebui să mergem în cloud.” Toată lumea dă din cap aprobator. Dar când vine vorba de cifre concrete — costuri reale, timeline, riscuri — camera devine brusc tăcută. Migrarea în cloud sună bine pe hârtie. Realitatea e mai nuanțată.

Înainte de orice decizie, merită să înțelegi exact ce implică această tranziție — nu în termeni de marketing, ci în termeni de business.

Ce plătești de fapt când „mergi în cloud”

Primul reflex al majorității companiilor e să calculeze costul infrastructurii on-premise și să-l compare cu abonamentul lunar la AWS, Azure sau Google Cloud. Greșeală clasică. Comparația reală e mai complexă.

Infrastructura fizică are costuri vizibile — servere, licențe, spațiu fizic — dar și costuri ascunse: energia electrică, răcirea, mentenanța hardware, downtime-ul pentru upgrade-uri. Un server de mid-range costă între 8.000 și 25.000 de euro, are o durată de viață de 5-7 ani, și în tot acest timp necesită atenție constantă din partea echipei IT.

Migrarea în cloud elimină aceste cheltuieli de capital, dar le înlocuiește cu cheltuieli operaționale recurente. Diferența contabilă e semnificativă — treci de la CAPEX la OPEX — și asta poate fi un avantaj real din perspectiva cash flow-ului, mai ales pentru companiile în creștere.

Dar există și costurile de tranziție în sine. Migrarea nu e gratuită. O companie cu 50 de angajați și un mix de aplicații on-premise poate estima între 15.000 și 60.000 de euro pentru o migrare corect făcută, în funcție de complexitate. La asta adaugi costurile de training, de reconfigurare a proceselor și, uneori, de refactorizare a aplicațiilor care nu sunt „cloud-ready”.

Scenariul optimist vs. realitatea din teren

Furnizorii de cloud prezintă studii de caz impresionante: reduceri de 30-40% din costurile IT, scalabilitate instantă, zero downtime. Și da, aceste rezultate sunt reale — pentru companiile care au făcut migrarea corect și cu o strategie clară.

Or, problema e că multe companii românești sar etapa de planificare. Migrează aplicații fără să le optimizeze, ajung să plătească pentru resurse cloud supradimensionate și, după 12 luni, costurile sunt mai mari decât înainte. Fenomenul se numește „cloud sprawl” și e mai comun decât s-ar admite.

Un studiu Gartner arată că peste 70% din companiile care migrează în cloud depășesc bugetul inițial din cauza resurselor neutilizate și a lipsei de guvernanță. Practic, cloudul poate fi mai scump dacă nu-l gestionezi activ.

Vestea bună: aceste probleme sunt evitabile cu o abordare structurată.

Unde apare ROI-ul real

Dincolo de calculele de infrastructură, avantajele strategice ale cloudului sunt concrete și măsurabile.

Scalabilitatea e primul argument solid. O companie de e-commerce care înregistrează vârfuri de trafic în perioada sărbătorilor nu mai trebuie să dețină servere dimensionate pentru acel vârf și să le plătească în gol restul anului. Plătești pentru ce folosești, când folosești. Diferența poate fi de 3-4x față de o infrastructură fixă.

Al doilea avantaj e continuitatea business-ului. Cloudul major — AWS, Azure, Google — oferă SLA-uri de 99,99% uptime, adică sub 1 oră downtime pe an. Compară asta cu un server fizic care cade vineri seara și pe care nu-l repari până luni dimineață. Costul real al acelui downtime — comenzi pierdute, clienți frustrați, reputație afectată — depășește adesea costul anual al cloudului.

Și mai e un aspect pe care companiile îl subestimează: securitatea și conformitatea. Furnizorii majori de cloud investesc anual miliarde în securitate și obțin certificări (ISO 27001, SOC 2, GDPR-compliance) pe care o companie medie nu și le-ar permite niciodată singură. Dacă activezi într-un sector reglementat — financiar, medical, juridic — asta nu e opțional, e obligatoriu.

Strategii de migrare: nu există o singură cale

Există mai multe abordări, fiecare cu avantajele și costurile sale. Modelul „lift and shift” — muți serverele virtuale în cloud fără modificări — e cel mai rapid și mai ieftin pe termen scurt, dar nu extrage valoarea reală a cloudului. E ca și cum ai muta un birou fizic într-o clădire nouă fără să reproiectezi spațiul.

Refactorizarea aplicațiilor pentru arhitecturi native cloud (microservicii, containerizare, serverless) costă mai mult inițial, dar reduce costurile operaționale pe termen lung cu 40-60%. Companiile care au trecut prin acest proces raportează că echipele IT petrec semnificativ mai puțin timp pe „mentenanță de urgență” și mai mult pe proiecte care generează valoare.

O abordare hibridă — infrastructură locală pentru date sensibile sau aplicații critice, cloud pentru workload-uri variabile — e adesea soluția pragmatică pentru companiile care n-au pregătit o tranziție completă. Dacă vrei să înțelegi care variantă se potrivește situației tale, poți explora opțiunile de suport IT externalizat care includ și consultanță pentru arhitectura cloud.

Cum calculezi dacă merită pentru compania ta

Formula simplificată pentru evaluarea ROI-ului migrării în cloud arată astfel: (Costul infrastructurii actuale + Costul downtime-ului anual + Costul resurselor IT pentru mentenanță) vs. (Costul cloud anual + Costul migrării amortizat pe 3 ani).

Dacă suma din coloana stângă e mai mare, migrarea are sens financiar. Dacă nu, poate că un model hibrid sau optimizarea infrastructurii existente e mai potrivit acum.

Companiile cu sub 20 de angajați și procese simple găsesc adesea că soluțiile SaaS (Office 365, Google Workspace, aplicații cloud-native) le satisfac nevoile fără o migrare completă a infrastructurii. Companiile între 50 și 500 de angajați sunt, de regulă, candidații ideali pentru o strategie cloud hibridă sau completă — suficient de mari ca să simtă costurile infrastructurii fizice, suficient de agile ca să facă tranziția eficient.

Dacă echipa ta internă nu are experiența necesară pentru a gestiona această tranziție, un departament IT externalizat poate prelua atât planificarea migrării, cât și administrarea continuă a mediului cloud — fără costurile unui angajat full-time cu expertiză cloud.

Întrebarea nu e dacă cloudul e viitorul — e deja prezentul. Întrebarea reală e dacă organizația ta e pregătită să facă tranziția corect, sau dacă o grăbire ar transforma o oportunitate strategică într-un cost suplimentar. Merită câteva săptămâni de analiză înainte de orice decizie.